ESJ Paris, un nou început cu miliardari la timonă

Ahoy, naveta către independența jurnalismului! ESJ Paris s-a alăturat marilor moguli ai industriei, sub privirile îngrijorate ale experților deontologi, întrebându-se dacă viitorii jurnaliști vor învăța să înoate în ape independente sau vor fi mai degrabă pești în acvariu. Pe 15 noiembrie, școala a celebrat intrarea în familia lui Bernard Arnault, Vincent Bolloré și prietenii lor zeci de companii care ne îmbie cu titluri de presă. Ce credeți, va învăța vreo știre să zboare liber sau va fi îmblânzită de câțiva șefi de industrii?

Nu confundați ESJ Paris cu ESJ Lille! Esența e foarte simplă: prima nu este recunoscută de profesioniști, în timp ce cei din Lille își sărbătoresc 100 de ani de activitate. Apropiindu-se de sofisticatul univers al jurnalismului nonprofit, ESJ Paris stă mai degrabă pe marginea lumii academice, ca un campion al neajunsurilor.

Pe domnii care au învățat despre jurnalism la această școală, precum Anatole France și Maurice Ravel, îi vedem mai degrabă ca pe niște rock star-uri ale vremurilor de demult – fantastici, dar mai puțin aplicați la cursurile moderne. Școala își propune să devină „referința de bază în domeniul predării jurnalismului”, în special pe partea de economie, ceea ce nu-i de mirare, având în vedere cine a pus mâna pe cheie.

Și, cine se află în spatele resurgencei? Vianney d’Alançon, un tânăr antreprenor de 38 de ani, care visează să conducă acest vas jurnalistic. Evident, nu-i deloc o plimbare pe o barcă de agrement! El este cunoscut și pentru parcul de distracții Rocher Mistral, controversat mai ceva ca un politician la un talk-show. E clar, drumul e lung, dar cineva trebuie să mai și plătească usturoiul!

ESJ Paris a fost preluată de moguli din media și industrie, stârnind controverse legate de independența jurnaliștilor. Cu o istorie de 124 de ani, această școală nu este recunoscută oficial în rândul instituțiilor de jurnalism. Sub conducerea lui Vianney d’Alançon, ESJ Paris își propune să devină un lider în educația jurnalistică, în special în economie, chiar dacă toate astea vin cu o doză mare de scepticism.