De la Paris la Hébron: O aventură a identităților plurale

Cine ar fi crezut că o franțuzoaică din Saint-Malo poate să devină expertă în jonglarea identităților după ce a ajuns în Hébron? Chantal Abu Eisheh, soția unui fost ministru palestinian și cofondatoarea asociației de schimb cultural Hébron-France, ne povestește cum și-a stricat somnul de frumusețe în 28 de ani de aventuri palpitante între război și pace, cu două copii franco-palestinieni în brațe. E ca și cum ai încerca să balansezi o farfurie pe un băț, în mijlocul unei furtuni!

În „De Paris à Hébron”, Chantal ne arată că, în ciuda provocărilor zilnice, cum ar fi ocuparea teritoriului sau câteva focuri de armă pe lângă casa ei (nimic preocupant, nu-i așa?), a găsit o „normalitate în mijlocul haosului”. Cu foarte mult umor sec, ea își transformă statutul de „ajnabiye” (străină) în mai multe roluri, inclusiv „Oum Jamal”, adică mama lui Jamal, cu toate responsabilitățile care vin cu ea. Poți să-ți imaginezi de câte ori a fost întrebată dacă face față la toate astea?

Femeia care a descoperit că „linia roșie” a timpului ei se tot mută, tot ca un oraș care nu mai știe să își pună frontierele, își revine cu fler. După ani în care a fost „mart el-Wazir”, soția unui ministru, Chantal și-a asumat responsabilitatea de a construi punți culturale între Franța și Palestina. Poate că titlurile n-ar conta atât de mult, dar în viața ei au fost binevenite ca un sos de roșii pe paste! Chiar și în mijlocul ocupației, dedicația ei rămâne un far de speranță pentru identitățile plurale.

Totuși, „De Paris à Hébron” nu e doar un alt jurnal plictisitor! E ca o rețetă complicată de gătit, unde ingredientele sunt: cultură, reziliență și, desigur, o dozare generoasă de umor. Plus niște amintiri scrise în timpul pandemiei, când Chantal a zburdat prin gândurile ei, ca o rână într-o veritabilă fabuloasă vacanță de acasă.

Chantal Abu Eisheh își povestește călătoria de 28 de ani din Franța până în Hébron, explorând identitățile complexe și provocările cotidiene în Palestina. Prin umor și momente introspective, ea dezvăluie cum s-a adaptat la viața de acolo, devenind nu doar mama a doi copii franco-palestinieni, ci și o activistă culturală dedicată.